Craiova Veche | Fotografii Vechi Craiova |
Se spune ca "cine nu are trecut nu are nici viitor".
Daca doriti sa comparati cateva fotografii facute acum mai bine de 100 ani, cu ceea ce se afla in prezent in Craiova, va ajutam noi. Fotografii din Parcul Bibescu (actualmente Nicolae Romanescu), fotografii din Centrul orasului Craiova (Prefectura) precum si zona statuii lui Alexandru Ioan Cuza.
http://craiova.infarom.ro/index.html
Geografia locului, dar mai ales oamenii cu faptele si experienta lor seculara au facut din Cetatea Baniei - Craiova - o citadela intr-o mare de creatie si traire romaneasca. Situata pe Jiu, Craiova a aparut si s-a dezvoltat la un vechi vad comercial. Acolo se intalnea drumul care venea din Transilvania peste pasul Valcanului si mergea mai departe spre Dunare (Calafat, Bistret, Bechet), cu drumul comercial care traversa Oltenia dinspre est si se indrepta spre Drobeta Turnu Severin. In acest loc a existat, cu mult timp inainte, Pelendava geto dacica si un important castru roman, care erau legate, prin drumuri militare, cu Romula din apropierea Oltului si Drobeta de pe malurile Dunarii. Pozitia centrala a Craiovei in cadrul Olteniei, in largul culuar al Jiului, in lungul caruia a existat, in toate timpurile, o imensa circulatie, si functia pe care a indeplinit-o multa vreme, aceea de resedinta a banilor, au facut sa se dezvolte de timpuriu ca cel mai important centru urban din aceasta parte a tarii. Nucleul de formare a orasului a fost localizat in apropierea luncii. Cu timpul, s-a extins continuu spre est ocupand, sub forma unui amfiteatru, aproape intreg sistemul de terase ale Jiului si o parte a luncii lui. Prima mentiune documentara despre Craiova dateaza din anul 1475, din timpul lui Laiota Basarab. In continuare numele orasului se intalneste tot mai des in diferite documente istorice si in relatarile calatorilor straini.
Intr-o perioada scurta de timp de la atestarea sa, in calitate de centru care polariza viata economica a asezarilor vecine, de sediu al institutiei baniei si loc de emitere a hrisoavelor de proprietate, localitatea evolueaza rapid catre statutul de oras, asa cum il gasim mentionat in anul 1582.
Prosperitatea economica a facut ca in scurt timp orasul sa se largeasca, adaugand la nucleul de locuinte deja existent de pe micul promontoriu din preajma valcelei Elca (actuala Piata Veche), zonele din nord si est, de-a lungul viitoarei Ulite a Precestei (devenita Madona Dudu, apoi strada Centrala), a Ulitei Mari (actuala strada Severinului).
Desele incursiuni otomane au franat avantul economic, dar nu l-au putut opri. Vama de la Jiu, care apartinea Craiovei, aducea mari venituri pentru institutia Baniei si inclusiv pentru marele ban. Orasul Craiova avea sa se dezvolte odata cu puterea economica a Craiovestilor (posesori a peste 100 de sate si 182 bunuri funicare), a negustorilor, a boierilor mici si mijlocii, care au devenit puternici sporindu-si posesiunile (Buzestii, Otetelisenii, Glogovenii, Obedenii).
In prima jumatate a secolului al XVIII-lea, la Craiova se tinea un balci anual, care dura de la Sfanta Maria Mare (15.august) pana la Sfanta Maria Mica (08.septembrie). Locul de desfasurare era "in Valceaua larga cu multe izvoare", unde astazi este Piata Veche. Aici se gaseau pravaliile si tot aici era "vad de mori". In cadrul marii piete a orasului a fost zidit un han de proportii, avand o suprafata de 200x50 metri care dispunea de numeroase incaperi pentru marfuri si vinuri, odai pentru gazduit negustori. Printre cele 31 de targuri din Oltenia cel mai important era Craiova. 15% din populatie traia din practicarea meseriilor, iar 14% din comert.
La inceputul secolului al XIX-lea, datorita progresului economic, raporturile comerciale dintre orasele transilvanene, cele din Moldova si cele din Tara Romaneasca cu Craiova si-au sporit ponderea. Relatiile economice dintre Craiova si Transilvania sunt atestate de transhumanta oierilor in Oltenia.
In primele decenii ale secolului al XX-lea se dezvolta in Craiova unele unitati industriale in diferite ramuri, care aveau insa o capacitate redusa si un numar mic de angajati. Cele mai importante erau in cadrul industriei alimentare, industriei metalurgice si industriei de prelucrare a lemnului. Mai tarziu intreaga viata social-economica se reorganizeaza ca in toata tara, pe principii comuniste.